Giovanni Becali (72 de ani) a povestit cum primea mâncarea la pat din partea unor domnișoare, dar și despre spaima închisorii în Italia.
Celebrul impresar a avut o viață tumultoasă, iar poveștile lui Giovanni Becali sunt inedite. Fiind unul dintre cei mai importanți oameni de fotbal din România după 1990, Giovanni Becali a avut mai multe peripeții, fiind condamnat la închisoare în „Dosarul Transferurilor”, pentru 6 ani și 4 luni. Vărul lui Gigi Becali a oferit câteva detalii despre teama pe care o avea pentru pușcărie, dar și despre felul în care primea micul dejun la pat, din partea unor domnișoare.
Giovanni Becali a povestit despre viața și știrile pe care le citea în Italia, unde a fost înspăimântat de închisoare. Becali a detaliat că în Italia se practica în perioada dinainte de 1990 termenul de „ergastolo”, care reprezenta închisoarea pe viață. De altfel, Becali a spus cum a ajuns dintr-un om obișnuit cu viața de stradă într-un om care primea mâncarea la pat, din partea a două domnișoare, atunci când era căsătorit cu Stella Becali.
„Stăteam în Italia și vedeam, citeam ziarele. Ergastolo, ergastolo, ergastolo (n.r. închisoare pe viață). Bă, zic: «Chiar așa să ajung, să iau ergastolo?!». Mureau în cravată, în costum, la pușcărie. Așa și-au trăit viața acolo. Ei ne pregăteau pentru altceva…
Când m-am dus la soacră-mea în primul an, veneau două domnișoare, «muchachas»… Și-mi aduceau micul dejun. Eu de pe străzi eram cu două domnișoare care-mi dădeau micul-dejun la pat”, a spus Giovanni Becali, în cadrul emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”.
Impresarul a oferit detalii despre cum a reușit să părăsească România înainte de 1989 și peripețiile prin care a trecut. Giovanni Becali a spus că a reușit să ajungă la Napoli după ce a trecut Dunărea cu ajutorul unui cauciuc de tractor.
„Sunt plecat de la vârstă tânără, am trecut prin multe, cu frontieră, cu Napoli, cu viața, până să găsesc strada asta. Știi că am avut și alte străzi în viața mea. Cu cauciuc, cu roata. Da, era o roată de tractor umflată chiar de călăuză.
Prima dată călăuza ne-a dat în primire. Ne-a luat câte 30.000 de lei. Ne-a luat o vioară Stradivarius. Care, într-adevăr, era falsă, dar eu visam să iau un miliard de lire pe ea. Când mi-a spart-o în cap un căpitan de poliție la Reșița, în arestul beciului. Pentru că pe noi ne-a dat în primirea călăuza. Erau călăuze care făceau o grămadă de bani pe timpul lui Ceaușescu. Călăuze la graniță, pentru a te trece frontiera. Mulți au murit acolo, mulți sunt îngropați. O să vezi de acolo…
Dar călăuzele astea, o serie o treceau, o serie o dădeau. Și noi am căzut în seria aia când trebuia să ne dea. Dar a doua oară când am vrut să trecem, aveam fiecare câte un cuțit la gâtul lor. Nu i-am mai dat 30 de mii, i-am dat 15. Ne-a dus frumos, am trecut dincolo. Acolo ne aștepta un băiat al unui consul sârb. Ne-am dus la Belgrad, am luat tren la Zagreb, unde am fost prinși”, a declarat Giovanni Becali la „Prietenii lui Ovidiu”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER